,, - Poate că o merit.

- Știi că în suli nu există cuvinte cu care să spui: ,, Îmi pare rău"?

- Și ce zici când calci pe cineva pe picior?

- Eu nu calc pe nimeni pe picior.

- Înțelegi ce vreau să zic.

- Nu spunem nimic. Știm că a fost ceva neintenționat. Locuim înghesuiți și călătorim împreună. N-avem timp să ne tot cerem scuze că existăm. Dar când cineva face rău cuiva, când chiar facem greșeli, nu spunem că ne pare rău. Promitem să ne îndreptăm greșelile."

,, Nici măcar acum Wylan nu-și amintea momentul  precis în care tatăl lui se îndepărtase de el. Fusese precum poleiala de aur a unui metal neprețios, iar când s-a dus de tot, părea că tatăl lui devenise cu totul altă persoană, cu mult mai puțin lustru. "

,, Wylan și-a adunat toată îndrăzneala pe care o învățase de la Nina, voința pe care o învățase de la Matthias, concentrarea pe care o studiase la Kaz, curajul pe care îl învățase de la Inej și speranța nesăbuită pe care o învățase de la Jesper, credința că, oricât de mici ar fi fost șanse, aveau să câștige cumva."

,, Dunyasha chiar credea că era urmașa Lantsovilor, și poate că era. Dar oare nu acesta era visul unei fete? Că într-o zi avea să se trezească din somn și să descopere că e prințesă? Sau că a fost binecuvântată cu puteri magice și un destin măreț? Poate că unor fete chiar li se întâmpla asta. Și poate că Dunyasha era una dintre ele. Dar cum rămâne cu noi, restul? Cum rămânea cu fetele invizibile, cu cele ale căror viață nu valora nimic? Învățăm să ținem capul ca și când am avea coroană pe creștet. Învățăm să transformăm banalitatea în magie. Așa supraviețuiau când nu erai aleasă, când nu aveai sânge regal în vine. Când lumea nu-ți datora nimic, cereai totuși ceva de la ea."

,, - Kaz, de ce ai ales ciorile? a întrebat ea dintr-odată.

- Cioara și potirul? Probabil pentru că ciorile se hrănesc cu hoituri. Vin să adune rămășițele.

- Nu mă refer la tatuajul Scursurilor, care e de când s-a înființat banda. Te întreb de ce ți-ai ales tu cioara. Bastonul tău. Clubul ciorii. Ai fi putut să alegi un nou simbol, un nou mit. [...]

- Ciorile țin minte fețele oamenilor. Își amintesc cine le-a dat de mâncare, cine a fost bun cu ele. Și își amintesc cine le-a făcut rău.

- Serios? [...]

- Nu uită. Și își spun una alteia de cine să se apropie și de cine să se ferească."

Rezumat + recenzie

Kaz Brekker, un escroc care se ocupă cu afaceri și furtișaguri s-a aliat cu Jan Van Eck într-o misiune periculoasă, în îndepărtata și friguroasa Fjerda. Expediția consta în evadarea lui Bo Yul-Bayur, omul de știință care a creat drogul jurda parem. Această substanță halucinogenă amplifica puterea grisha (oameni cu puteri supranaturale) făcându-i dependenți pe viață de jurda parem. Echipa care avea să participe la această evadare era formată din Inej Ghafa, Nina Zenik, Matthias Helvar, Jesper Fahey,  Wylan Van Eck și Kaz Brekker. Cu ajutorul unui plan ingenios și a mai multor situații care le-au pus viața în pericol, au reușit să-l salveze pe fiul omului de știință, Kuwei Yul-Bo ( vol 1). Aflând că Jan Van Eck i-a înșelat, cei șase au pus la cale o răzbunare cruntă ( vol 2).

Duologia merită toate laudele, este plină de suspans și personaje complexe cu un trecut tragic. Are replici amuzante și un univers complicat, exact cum îmi place mie. Recomand!